Mâine, ca reper

Drumul către libertate

trece printr-un lung surghiun,

Ploile aduc dezastrul

chiar în noaptea de ajun,

Mâine o să fie bine,

mâine fi-vom nesupuşi,

Vom fi noi în toată firea,

nu un teatru de păpuşi.

Azi e ultima zvâcnire

a trecutului din noi,

În această noapte sfântă

ne vom înnoi prin ploi.

Punând umăr lângă umăr

şi cuvânt lângă cuvânt,

Vine vremea regăsirii

pasului ce ne-a fost frânt.

Focul zilelor de vară

curăţi-va tot ce-i rău,

Să rămânem totdeauna:

tu a mea şi eu al tău,

Pe deasupra de convulsii,

pe deasupra de idei,

Te-aş alege totdeauna

dintre sute de femei.

Pot privi din nou la stele,

pot chiar bântui prin cer,

Ştiu că-mi e deschisă calea

viitorului prosper,

Nu mi-e frică nici de moarte,/span>

ştiu că sunt învingător,

Mâine-am să te duc, iubito,/span>

pe tărâmul viselor.

Mâine lumea va-nţelege

că ce-a fost nu va mai fi,

Am ştiut găsi o cale

de-a fi noi şi-a ne iubi.

Adevărul nu se lasă,

chiar de orişice, învins,

Cartea vieţii se tot scrie,

mai e mult pân' la cuprins.

Pregăteşte-te, iubito,

pasul nu va fi prea greu,

Încă-odată, şi-ncă-odată,

vom fi numai tu şi eu,

Tot ce se va vrea-mpotrivă

va fi mâine dispărut,

Vom renaşte din cenuşă

lăsând restul în trecut.

Va fi poate chiar furtună,

din senin, în miez de zi,

Să putem să rupem lanţul

ce încearcă-a ne robi,

Însă lacrimile noastre

ne vor ridica spre cer,

Mâine va fi ziua sfântă,

mâine ne va fi reper.