Adevărul prin solemn

Drumul spre etenitate,

trece doar prin gândul tău,

Gândul către tine zboară,

ba mi-e bine, ba mi-e rău!

Şi mai mult decât s-ar spune...

şi mai multe vor veni,

Ţi-aş privi ochii în somnu-ţi,

să te pot mereu iubi.

Aş pleca spre cer cu tine

să uităm tot ce s-ar şti,

Aş pleca spre adevărul

ce va fi cum vrem a fi!

Să te fur prin gând îmi trece,

vreau să am al tău acord,

Chiar de vom pleca spre ceruri,

toţi să creadă că spre nord...

Sudul cald poate ne cheamă,

vântul poate ne dă semn,

Te-aş iubi cu adevărul

împlinirii prin solemn,

Pas mereu de împlinire

face-vom printre lumini,

Să cunoaştem orizontul

definit de heruvimi.

Adevărul cel mai paşnic

să ne fie legământ,

Dând mereu un sens al vieţii

spuselor… printr-un cuvânt.

Şi, mergând din nou spre viaţă,

să te ştii hotar mereu

Pentru lumea hotărâtă

de-al tău gând şi visul meu!