Cu lacrima ce cade ştiu că-s rude,
Dar bate clopotul mereu în dungă,
Cocoşii trec tăind un drum. M-alungă...
Sunt uneori un pas la întâmplare,
Iar pasul îl resimt ca pe-o urmare,
Dar drumul e un val ce se retrage,
Înaltul e un gol imens. M-atrage..
O spadă sînt şi barcă pribegită,
Mă-ntorc în sat la casa-mi părăsită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu